„Trebuie” aduce cu sine așteptări și solicitări nerealiste care conduc la sentimente de teamă şi îngrijorare. Conform teoriei cognitive, modalitatea de gândire a fiecăruia dintre noi poate juca un rol major în dezvoltarea stresului și a diferitelor afecțiuni ce țin de sănătatea mintală. Persoanele care suferă din cauza stărilor de depresie și anxietate folosesc adesea imperativul „trebuie” atunci când se descriu pe sine sau își descriu situațiile de viață. 

O anumită categorie de persoane consideră că a avea standarde înalte este un lucru bun. Lupta pentru excelență poate arăta că ai o etică bună în muncă și un caracter puternic. Standardele înalte te pot împinge, de asemenea, să atingi un nivel maxim al performanței.  De exemplu, sportivii se antrenează din greu pentru a atinge excelența în sport.

Persoanele perfecționiste tind să creadă că nu trebuie să greșească niciodată, considerând că a greși înseamnă a eşua. O astfel de gândire aduce cu sine teama   de a face greșeli. Încercarea de a fi perfect aduce cu sine o cantitate foarte mare de stres, anxietate și depresie, deoarece persoana în cauză consideră că nu este capabilă să își îndeplinească standardele, care de cele mai multe ori sunt nerealiste.

Adesea, gândirea perfecționistă conduce la comportamente perfecționiste precum: procastinarea cronică, dificultatea de îndeplinire a sarcinilor sau renunțarea cu ușurință la anumite sarcini, verificarea excesivă, sau evitarea încercării unor lucruri noi.

În mod clar, perfecționismul este un produs secundar al distorsiunilor cognitive. Distorsiunile obișnuite includ ignorarea pozitivului, astfel, în urma lor, mintea noastră este inundată de gânduri cu privire la tot ceea ce facem greșit, tot ceea ce este în neregulă cu o anumită situație.

Recunoașterea și conștientizarea acestor gânduri distorsionate este începutul drumului către recuperare. Recuperarea în urma perfecțiunii necesită o corectare a gândirii disfuncționale, distorsionate. Este important ca persoana în cauză să creeze spațiul necesar pentru adoptarea unei gândiri funcționale, adaptativ. Este important să fii cât mai prezent în „aici și acum” dat fiind faptul că în momentul în care eşti prezent, gândurile intruzive  și compulsive scad.

În aceste cazuri, psihoterapia cognitiv-comportamentală se concentrează asupra restructurării cognitive și a înlocuirii distorsiunilor cognitive, a tiparelor de gândire defectuoasă cu alte tipare de gândire funcțională, adaptativă.

Dacă și tu te identifici cu cele descrise mai sus şi resimţi presiunea imperativelor „trebuie” și „ar trebui”, îţi recomand să ţii cont de următoarele aspecte:

• Explorează-ți emoțiile – cum te simți atunci când nu folosești „trebuie” și nu pui presiune pe tine să faci totul perfect.
• Creează alternative care nu pun atât de multă presiune pe tine. Încearcă să te uiți la afirmația ta ca la o preferință – „ar fi de preferat să fac lucrurile bine dar uneori este puțin cam dificil”, „ar fi de preferat să mănânc mai sănătos”-.

Data viitoare când te simți copleșit sau anxios, oprește-te pentru un minut și observă-ți gândurile. Dacă identifici un „trebuie”, vezi dacă îl poți transforma în „prefer”   sau „ar fi de preferat”. 

Dacă și pentru tine totul este un „trebuie” și simți că nu mai poți și starea ta de bine a început să fie afectată, fă-ți o programare pentru o ședință de psihoterapie și hai să găsim împreună rețeta fericirii, cea mai potrivită nevoilor tale. O rețetă a fericirii în care „trebuie”  se transformă în „prefer” şi „a greşi” din când în când, nu reprezintă un eşec.

Silvia,

Terapie de Bine