Stiluri de atașament
- de Silvia Vasile
- 20.02.2023
Atașamentul se formează încă din copilărie. Conform teoriei atașamentului, stilul de atașament al unei persoane este modelat și dezvoltat în copilăria timpurie, ca răspuns al relației avute cu primii îngrijitori. Securitatea și căldura emoțională oferită copilului diferă, în funcție de cel care a avut grijă de acesta. În esență, stilul de atașament pe care îl avem ca adulți reflectă dinamica pe care am avut-o cu îngrijitorii noștri în perioada copilăriei, în special a copilăriei timpurii.
Ce este atașamentul?
Atașamentul reprezintă un model specific de comportament în cadrul relațiilor pe care le avem cu cei din jur care se formează încă din copilărie. Atașamentul definit de psihologul John Bowly este „o conexiune psihologică de lungă durată între ființele umane”. Teoria atașamentului ne indică patru stiluri de atașament care se reflectă în relațiile și legăturile care se formează între oameni.
Tipurile de atașament și caracteristicile acestora
Există patru stiluri de atașament:
- atașamentul sigur (securizant)
- atașamentul anxios
- atașamentul evitant (insecurizant)
- atașamentul temător-evitant (dezorganizat).
Probabil că acum te întrebi: „bine, bine, dar cum se formează atașamentul?”
Stilurile de atașament dezvoltate în copilărie determină maniera în care ne vom raporta mai târziu față de prieteni, iubiți și chiar față de copiii noștri. Stilul de atașament ne influențează comportamentul, gândurile și emoțiile zi de zi, deci devine necesară conștientizarea lui astfel încât să-l putem controla și diminua efectele asupra noastră și a celorlalți.
- Atașamentul securizant se referă la capacitatea de a forma relații sigure, bazate pe iubire.
O persoană cu un atașament sigur/securizant este capabilă să aibă încredere în ceilalți, să iubească și să accepte iubirea și să se apropie de ceilalți cu ușurință.
Nu îi va fi teamă de intimitate și nici nu se va îngrijora atunci când partenerul va avea nevoie de timp și spațiu. O persoană cu atașament securizant este capabilă să depindă de ceilalți fără a deveni însă dependentă.
Atașamentul securizant este considerat un ideal sănătos pentru toate relațiile, atât de cuplu cât și de prietenie. Persoanele cu un atașament securizant sunt descrise ca fiind empatice și capabile să stabilească în relații limite adecvate și sănătoase.
Totodată, acestea se simt suficient de sigure pe sine încât să își asume responsabilitatea pentru propriile greșeli și sunt dispuse să caute ajutor și sprijin atunci când au nevoie. De asemenea, își apreciază propria valoare și sunt capabile să fie autentice. Se simt confortabil să își exprime sentimentele și nevoile, sunt capabile să își mențină echilibrul emoțional și să caute modalități sănătoase de a gestionare a conflictelor din relația de cuplu.
- Persoanele cu un stil de atașament anxios sunt descrise ca fiind extrem de „lipicioase” (clingy), sunt persoane adesea anxioase și nesigure, cu o stimă de sine scăzută.
Tânjesc după intimitate emoțională, însă se îngrijorează constant atunci când partenerii nu le sunt alături, deoarece se tem că ar putea fi părăsite. Toată frica și îngrijorarea constantă, nevoia de asigurare și reasigurare ajunge să le obosească extrem de mult.
Preocuparea principală a unei persoane cu atașament anxios are legătură cu faptul că, ea vrea să fie într-o relație și tânjește după sentimente de apropiere și intimitate cu o altă persoană, dar în același timp se teme să aibă încredere sau să se bazeze pe partener. Astfel, o persoană cu atașament anxios tinde să devină mult prea concentrată pe partenerul de cuplu, sufocându-l pe acesta. Se simte geloasă și temătoare atunci când este departe de partener.
- Persoanele cu un atașament evitant nu reușesc să mențină relații de cuplu satisfăcătoare sau să se simtă fericite în aceste relații.
În marea majoritate a cazurilor, ele presupun că motivul pentru care nu reușesc să își găsească fericirea nu are de-a face cu propria persoană, ci este determinat de situațiile de natură externă, adică faptul că întâlnesc persoane nepotrivite. De asemenea, sunt mai puțin dispuse să își dezvăluie sentimentele și mai puțin dornice să solicite ajutorul celorlalți.
- Atașamentul temător-evitant provine din frica intensă, adesea rezultată în urma unor traume din copilărie, neglijare sau abuz.
Persoanele cu acest stil de atașament tind să simtă că nu merită iubirea sau apropierea într-o relație. Percep atât relațiile, cât și lumea din jurul lor ca fiind înfricoșătoare și amenințătoare.
Cel mai adesea aceste persoane găsesc relațiile intime ca fiind confuze și neliniștitoare, oscilând adesea între extreme emoționale de dragoste-ură pentru partener. În relație, pot fi persoane insensibile față de partener și nevoile acestuia, egoiste, care au tendința de a controla și nu au încredere, ceea ce poate conduce la un comportament exploziv sau chiar abuziv.
Este posibil ca aceste persoane să prezinte modele de comportament antisocial, sau abuz de droguri și alcool sau să fie predispuse la agresiune sau violență.
Originea stilului de atașament insecurizant/nesigur
Există multiple cauze ale formării unui atașament insecurizant/nesigur.
Poate copilul a avut o mamă prea tânără și neexperimentată, lipsită de abilitățile parentale necesare.
Poate că îngrijitorul primar al copilului s-a confruntat cu depresia cauzată de izolare, lipsa sprijinului social.
Poate că dependența de alcool sau alte substanțe a redus capacitatea îngrijitorului primar de a răspunde cu exactitate la nevoile fizice și emoționale ale copilului.
În unele cazuri, experiențele traumatice cum ar fi pierderea prematură a îngrijitorului primar ca urmare a bolii sau decesului întrerup procesul de atașament, iar copilul va experimenta un atașament nesigur/insecurizant în perioada adultă.
De asemenea, neglijarea fizică, abuzul fizic, emoțional sau sexual și inconsistența îngrijitorului primar se numără printre cauzele dezvoltării unui atașament insecurizant.
Cum arată relațiile pentru o persoană cu stil de atașament nesigur
De cele mai multe ori, persoana care prezintă un stil de atașament insecurizant ajunge în relații abuzive, în care neagă abuzul, își sacrifica propriile nevoi pentru satisfacerea nevoilor partenerului, fapt care conduce la apariția anxietății, depresiei, stimei de sine scăzute, a sentimentului de neajutorare și deznădejde.
Care este stilul tău de atașament
Poți să-ți identifici stilul foarte ușor sau poți să simți că ai o combinație din ele. Se poate să ai, spre exemplu, stil evitant și stil anxios în același timp, cum se poate să ai stil predominant sigur, dar și cu influențe ale celui anxios. Nu ezita să ceri ajutorul de la un psihoterapeut acreditat pentru a înțelege mai bine originea atașamentului tău. Dacă vrei să afli care este stilul tău de atașament, completează chestionarul pentru determinarea stilului de atașament.
În același timp, poate fi foarte dureros să-ți chestionezi trecutul dacă ai unul din stilurile de atașament nesecurizante – evitant, anxios, dezorganizat. Ele, până la urmă, au devenit mecanisme de apărare – au devenit sursa ta de protecție și siguranță atunci când îngrijitorul sau părintele nu a reușit. Tocmai de aceea psihoterapia îți poate fi de mare ajutor deoarece stilurile de atașament se pot schimba în timp!
